Privesc la pânzele albe întinse pe şevalet şi mă înfior. Rămîn paralizat în faţa albului acela curat pe care îmi doresc să îl pictez. Văd pensulele aşezate în suportul lor şi mi le imaginez pe toate dansând frenetic pe suprafaţa ţesută, după o muzică menită să dea viaţă şi culoare unui întreg univers. Rămân în continuare mut în faţa acestui spectacol al creaţiei şi nu îmi pot desprinde ochii de la pânzele albe. Ele sunt în continuare tăcute, imaculate şi neatinse în puritatea lor.

Am mers să mă tund. Nu la salon, nici la vreun hair stilist, ci la una din frizeriile acelea cu aer pre-decembrist. Pentru că e ieftin, rapid şi e poziţionată chiar în centrul vechi al oraşului. Atmosfera dinăuntru era axată pe discuţii diverse, bârfe şi concentrată pe o telenovelă de consum ce tocmai era transmisă la televizorul suspendat dintr-un colţ al încăperii. “Vai ce prost e!”, continua să repete una din frizeriţe, cu trimitere către unul din personajele respectivei telenovele. Iar bietul de el, căci era vorba despre un el, avea singura vină de a visa la femeia iubita. “Vai ce …

Cafeneaua Verde este unul dintre locurile destul de vizitate la începutul acestei ierni mohorâte, ce pare mai degrabă o toamnă târzie care nu mai încetează a-şi scutura norii. Stând la o masă cu prietenii şi savurând o cană de vin fiert, după o sesiune experimentală de fotografie a instalaţiilor luminoase proaspăt instalate din centrul oraşului, am văzut un cuplu la o masă în faţa noastră care mi-a atras în mod deosebit atenţia. Nu am stat mult pe gânduri şi am scos aparatul pentru a face câteva cadre. Mai departe prefer să las fotografiile să vorbească şi să emane emoţiile celor doi protagonişti, …

Cu toate că zilele acestea oraşul îşi arată ostentativ măruntaiele scoase de sub trotuare şi asfalt de buldozere şi alte utilaje, viaţa îşi continuă cursul firesc. Oamenii se pregătesc de venirea sărbătorilor, de lucruri mărunte cotidiene, se grăbesc care încotro, lucrează, zâmbesc, se bucură, sau pur şi simplu apar cu totul nepăsători, îşi transmit afecţiunea în îmbrăţişări calde şi în general urmează firul fragil al destinului dincolo de toate problemele şi grijile care sfârşesc până la urmă în uitare. Schimbarea are loc şi nimeni nu pare să o împiedice, oraşul se îmbracă treptat în straie noi, zâmbete calde şi voie bună 🙂

Pentru că astăzi a fost ziua naţională a României am făcut o scurtă incursiune prin oraş, pentru a fotografia tricolorul. Am văzut oameni plini de voie bună, oameni care ieşiseră la o plimbare sau erau doar în trecere, oameni care aşteptau începerea concertului ce urma sa aibă loc în piaţa Victoriei, oameni pe care ploaia nu i-a oprit pentru a ieşi să sărbătorească 1 Decembrie, oameni mândri de a fi români. Mai departe stă mărturie rezultatul. La mulţi ani România! 🙂