Tăierea porcului cubanez

Se apropie Ignatul și o bună parte din porcii de pe meleagurile mioritice își vor afla sfârșitul sub tăișul ascuțit al cuțitului. Unii dintre ei, mai norocoși, vor mai avea de așteptat încă patru ani pentru a se putea pune problema sacrificării lor. Tradiția este păstrată mai cu seamă în zonele rurale ale României, unde porcii sunt crescuți și îngrășați în timpul anului, special pentru acest moment ce face parte din cultura și tradiția populară a românilor.

Din copilărie nu am mai avut ocazia să asist vreodată la tăiatul porcului. Cu toate acestea, anul ce tocmai se încheie avea să îmi ofere acest moment undeva la mii de kilometri depărtare de România, mai exact în Cuba, într-un sat de guajiros din provincia Pinar del Río, în apropiere de Viñales. Întâmplarea are loc în luna ianuarie a acestui an, deci după sărbătoarea Crăciunului de anul trecut.

Părea a fi o zi oarecare pentru țăranii din regiune, în timp ce noi ne plimbăm printre culturile de tutun și casele din zonă, fiecare dintre ele având rufe întinse la uscat pe o sârmă agățată între doi copaci din curte, sau pur și simplu pe gardurile din jurul casei. La un moment dat rămân singur să explorez zona. Merg pe aleile noroioase și mă aud la un moment dat strigat de undeva dintr-o curte. Sasha tocmai găsise subiectul momentului, într-un eveniment ce avea să se întâmple în momentele următoarele. Câțiva cubanezi stau adunați pe lângă un ceaun în care fierbe apă și se pregătesc să sacrifice un porc. Ne cheamă în curte și ne invită să asistăm și noi. Totul se întâmplă repede, în doar câteva minute. Unul dintre cubanezi, hotărât pe ceea ce urma să facă, aduce porcul ce stătuse până atunci priponit de un stâlp de lemn. Îl imobilizează în apropierea ceaunului și cu o singură împunsătură de cuțit taie jugulara animalului. În tot acest timp mă apropii cu aparatul la ochi și încep să fotografiez cadru după cadru. Mă sperii la un moment dat, când ceva zboară în direcția mea și pentru o clipă cred că am fost împroșcat cu sângelele animalului. Dar este doar pietriș aruncat de picioarele din spate ale porcului care se zbate puternic, în timp ce își dă ultima suflare. Țăranul se îndepărtează apoi, timp în care porcul se mai zbate pentru câteva secunde. Cei doi câini care fuseseră tot timpul prin preajmă, simțind ceea ce avea să se întâmple, vin în fugă, lătrând, atrași probabil de mirosul de sânge proaspăt. După ce încetează să mai miște, porcului îi este dezlegată sfoara din jurul gâtului, urmând a fi pregătit pentru consum. Pentru că ne dorim să vedem mai mult din zona cu relief montan, culturi de tutun, banane și yuca, nu mai rămânem să asistăm și la procesul de preparare al cărnii. Le mulțumim cubanezilor pentru că ne-au lăsat să fotografiem și plecăm mai departe să explorăm împrejurimile.