Stuttgart
Ajung în aeroportul Traian Vuia din Timișoara și mă îndrept cu pași grăbiți către check-in. Nu sunt în întârziere dar în orice situație îmi place ca totul să fie pus la punct și pregătit cu ceva vreme înainte de termenul limită. Timpul rămas poate fi mai apoi considerat timp liber. Doar pentru mine. Pentru că el, timpul, este cel mai valoros bun care ne este dat să-l avem în viață. Și măcar de el să profităm.
Prezint pașaportul iar doamna de la ghișeu verifică rezervarea în calculator. “Locuiți la Stuttgart?”, mă întreabă, și fără să realizez răspund: “Da!”. După care îmi dau seama că întrebarea nu a fost de fapt ceea ce intuisem inițial și îi zâmbesc. Apoi îmi zic în sinea mea: “De ce nu? Poate într-o zi…”.