la frizerie

Am mers să mă tund. Nu la salon, nici la vreun hair stilist, ci la una din frizeriile acelea cu aer pre-decembrist. Pentru că e ieftin, rapid şi e poziţionată chiar în centrul vechi al oraşului. Atmosfera dinăuntru era axată pe discuţii diverse, bârfe şi concentrată pe o telenovelă de consum ce tocmai era transmisă la televizorul suspendat dintr-un colţ al încăperii.
“Vai ce prost e!”, continua să repete una din frizeriţe, cu trimitere către unul din personajele respectivei telenovele. Iar bietul de el, căci era vorba despre un el, avea singura vină de a visa la femeia iubita. “Vai ce prost e! Uită-te la el, visează cu ochii deschişi. Ce prost e!”