C8 hotel

Am păşit pe coridoarele tale difuz luminate timp de cinci ani în care mi-ai fost refugiu si adăpost. Au fost cei mai frumoşi ani şi am profitat de ei, că doar i-am ascultat dinainte pe cei mai în vârstă, demult trecuţi de perioada studenţiei. Aici am cunoscut oameni care îmi sunt şi astăzi prieteni buni şi apropiaţi.
A rămas acum numai ecoul amintirilor ce se pierde alene printre petreceri cu muzica dată tare, atât cât să deranjeze şi să aducă poliţia la uşa reclamatului, printre cursuri împrăştiate pe mese în sala de lectură sau căni de cafea şi scrumiere improvizate din cutii de conserve. S-a păstrat totuşi vie, acea invitaţie la cafea ce nu poate fi refuzată; nici măcar într-o dimineaţă târzie, înainte de a ajunge la birou, cu multe probleme urgente ce aşteaptă a fi rezolvate şi nu mai suportă amânare.