Mă gândesc la vara fierbinte ce a trecut in grabă lăsând în urma sa ploi reci şi nostalgii, la oamenii pe care i-am întâlnit şi la cei pe care nu i-am mai revăzut de mult, mă gândesc la bicicletele, din ce în ce mai puţine acum, care alunecă lin pe străzile oraşului, precum peştii ce înoată în acvariul de pe masă sau în apele mării. Oameni pe biciclete, alături de peşti al căror trup alungit despică apa fără nici un efort aparent; şi unii şi alţii prizonieri în lumi paralele din care încearcă parcă să evadeze. Două roţi pe caldarâmul …

M-am întrebat de multe ori ce mă atrage la oraşul ăsta prăfuit, cu bulevarde şi străduţe înguste, ticsite până la refuz de maşini în zilele lucrătoare ale săptămânii, cu oameni care aleargă să prindă  tramvaiul şi vagabonzi ce colindă străzile nestingheriţi de nimeni.  Mă număr şi eu printre cei care străbat zilnic drumul între acasă, serviciu şi iar acasă, într-o rutină absurdă care mă exasperează adesea până la pragul în care sunt gata să renunţ la tot, să plec către locuri noi şi să cunosc alte lumi. Pentru că a mea se năruie, cu toate că de fiecare dată găsesc …