O toropeală plăcută mă cuprinde uneori când gândurile încep să alerge pe pajiştile colorate în verde şi auriu ale copilăriei de mult trecute. În vremuri în care unica grijă era aceea a numeroaselor jocuri născocite de o imaginaţie inocentă, a căutărilor şi a descoperirilor de tot soiul. Aventuri cu piraţi cuprinse între paginile cărţilor ce erau oferite ca premiu în ultima zi de şcoală şi hărţi cu comori nedescoperite îmi cucereau adesea vizualul gândurilor. Cu un uşor exerciţiu de aducere aminte am reuşit să revăd toate aceste minunate imagini ale copilăriei de mult uitate şi trecute prin filtrul fin al …

Vine o clipă în viaţă când ţi-ai dori să apeşi butonul de pauză şi să profanezi pagini albe întinându-le în sânge amestecat cu cerneală neagră. Priveşti în jur şi nu vezi decât obiecte împrăştiate pe un birou cu blatul rece, iar aerul condiţionat îţi suflă neobosit în ceafă. Planta din ghiveci şi-a răsucit şi ea frunzele văzând în jurul ei numai mercantilitate si interes. Hârtii şi alte obiecte de birotică stau alandala în faţa celor două ecrane ale monitoarelor ce te ţin legat de îndatoririle zilnice provenite în urma unor obligaţii contractuale. Ai prins rădăcini, sunt de acum adânc înfipte în …

…iar la final ai rămas singur cu multe gânduri nerostite şi cuvinte întinate pe albul imaculat al imaginaţiei.

Ai venit din neant, iar eu am fost neatent. Mult prea neatent pentru a înţelege tot ceea ce se întâmplă sub învelişul neted care te înconjoară. Te-am ascuns după perdeaua secretelor şi te-am păstrat acolo, departe de lumea din afară pentru a te proteja şi a nu pune în pericol fragilitatea existenţei tale. Iar într-o dimineaţă însorită de vară ai dispărut. Ai împachetat cu grijă lucrurile, pe care mai înainte le depozitasei în sufletul meu şi ai plecat. Am reuşit să mai disting o nălucă ce dansează pe dune de nisip fin în zări îndepărtate. Poate că învelişul tău fragil …

Aveam doar o oră la dispoziţie, cuprinsă între ace de ceasornic ce aleargă pe un cadran alb, cu unicul scop de a se regăsi la un moment dat şi a se depăşi unul pe altul într-o cursă nebună. Iar ora asta, era împărţită în două jumătăţi, ce păreau cumva mai accesibile şi mai prietenoase, faţă de un întreg, rigid si ameninţător prin existenţa sa ciclică. Jumătăţi care se completează reciproc şi nu ar putea fi una fără cealaltă, care se rup, iar mai apoi se întrepătrund din nou într-un joc nesfârşit. Şi o dată privind către aceste jumătăţi frânte din …