biciclete

Mă gândesc la vara fierbinte ce a trecut in grabă lăsând în urma sa ploi reci şi nostalgii, la oamenii pe care i-am întâlnit şi la cei pe care nu i-am mai revăzut de mult, mă gândesc la bicicletele, din ce în ce mai puţine acum, care alunecă lin pe străzile oraşului, precum peştii ce înoată în acvariul de pe masă sau în apele mării. Oameni pe biciclete, alături de peşti al căror trup alungit despică apa fără nici un efort aparent; şi unii şi alţii prizonieri în lumi paralele din care încearcă parcă să evadeze.

Două roţi pe caldarâmul umed, ce se învârtesc cu o viteză ameţitoare aruncând stropi de apă şi noroi de o parte şi de alta, înaintează într-un ritm alert. Oamenii aleargă şi ei după tramvaie, autobuze, să ajungă la timp la serviciu sau să-şi ducă copiii la grădiniţă, fiinţe prea mici si fragile ca să înţeleagă agitaţia din jurul lor; sau pur si simplu aleargă, fără o ţintă anume, purtaţi pe aripile uşoare ale destinului. Alte roţi trec fantomatic într-o fracţiune de secundă pe lângă pantofi ce păşesc apăsat în drumul lor spre necunoscut.

Copii pentru care totul e doar un joc şi care pedalează şi ei pentru a pune în mişcare aceleaşi două roţi, dar mai mici, încearcă să îi prindă din urmă pe cei mari. Şi pe măsură ce înaintează, roţile cresc în dimensiuni şi încep să se învârtă tot mai repede, iar copilul care acum a crescut şi el odată cu bicicleta sa, încearcă să pună frână; ar dori să se întoarcă din drum, sau măcar să mai privească o clipă în urmă, dar frânele nu îl ascultă şi trebuie să meargă mai departe pe drumul sinuos şi plin de obstacole ce i se aşterne în faţă.

Peştele înoată despicând apa cu corpul lui fusiform şi la rândul său, nici el nu se poate opri. Pe măsură ce înaintează creşte, devenind prădător sau vânat. Şi-ar dori două roţi cu care să se deplaseze mai repede, iar omul care continuă să pedaleze printre hăţişurile destinului ar vrea măcar pentru o clipă să domolească ritmul şi să înoate lin, bucurându-se de timpul ce i-a mai rămas.

Şi unul şi altul s-au privit atent, înţelegând nevoia celuilalt, iar peştii au ieşit din mare şi s-au urcat pe biciclete, în timp ce oamenii au plonjat în adâncul albastru pentru a-şi alina suferinţa.