arta ingineriei sau ingineria artei?

Despre corporaţii și inginerie s-a scris mult deja, motoarele de căutare îşi turează cilindrii la maxim la un simplu cuvânt cheie cu conotaţii corporaţionist inginerești. De curând am trecut de onorabila perioadă de 7 ani petrecuţi în corporaţii automotive din oraşul în care locuiesc. De ce scriu despre corporaţii și inginerie tocmai pe un blog de artă? Probabil datorită impactului major pe care ele l-au avut asupra vieții mele și imposibilitatea de a separa meseria de inginer de activitatea artistică, pentru că le practic pe amândouă. Sau poate pentru că scriu această postare de la birou, adus ușor de spate pe scaunul ergonomic și sub lumina blândă a neonului, care mă mângâie în creștetul capului, într-o seară de marți, cine știe? Am acceptat calitatea de a nu fi inginer întru totul dar nici artist, adică în mediul ingineresc sunt adeseori perceput ca artist, iar dincolo ca inginer. De-a dreptul hilar, suficient încât să încep să zâmbesc pe stradă în momentul în care am făcut această constatare.

Lăsând gluma la o parte, există o armonie subtilă între inginerie și artă, ca de altfel și între alte domenii de activitate practicate de oameni, domenii ce nu au nici o conexiune aparentă. Este cunoscut faptul că arta necesită creativitate, care stimulează și ajută la dezvoltarea emisferei drepte cerebrale, pe când ingineria solicită partea logică a creierului, adică emisfera stângă. Deci numai bine, cele două se potrivesc ca mâna într-o mănușă și se completează reciproc realizând un întreg.