oficiul poştal

Posted on March 1, 2016 in short stories

Am mers de dimineaţă la oficiul poştal din zona unde locuiesc pentru a ridica un colet. De cum am trecut de uşa metalică grea, cu gratii şi sticlă, am văzut o coadă lungă in forma unui L formată de-a lungul ghişeului îmbrăcat în faianţă. Nu am putut să nu remarc sunetul inconfundabil a două imprimante matriceale ce zumzăiau în contratimp. Am rămas o clipă pe loc. M-a cuprins senzaţia aceea cum că aş fi găsit o poartă spre o altă lume, un loc în care timpul a curs mai încet decât în lumea de afară. În cele din urmă am identificat două cozi înseriate în această formă unitară de L şi m-am aşezat pe undeva pe la mijlocul rândului. Doamna de la ghişeu se mişca natural, cu calm, făcând abstracţie de nerăbdarea celor care aşteptau. În faţa mea un domn pregătea un colet pentru expediţie. Când în cele din urmă i-a venit rândul pentru a preda coletul, doamna de la ghişeu i-a explicat cu un ton calm că nu îl poate prelua pentru că Poşta Română face o actualizare asupra tarifelor de expediţie. După câteva încercări nereuşite, domnul în cauză a bolborosit ceva de “bine” despre sistemul românesc, doamna de la ghişeu s-a scuzat că nu este vina ei şi nu poate face mai mult în situaţia dată, iar bărbatul dezamăgit a pornit alene către ieşire cu coletul în braţe. Mi-a venit şi mie rândul, am întins avizul împreună cu cartea de identitate în speranţa că nu se operează o actualizare de sistem şi în cazul ridicării coletelor. Am fost mai norocos primind coletul fără nici un fel de menţiune, i-am lăsat doamnei de la ghişeu un autograf pe avizul de predare şi am ieşit.